O zi de luni, pauza de masa
12.30 – un prim contact cu BCR, apel telefonic la info clienti. O domnisoara draguta raspunde cu prea multa amabilitate (vezi BCR pe cele mai populare forumuri). Aflu ca pot lichida un cont la BCR in mai putin de 10 minute, la cea mai apropiata sucursala, mi se ureaza o zi buna si discutia se incheie cu politeturile de rigoare.
12.50 – ajung la cea mai apropiata sucursala BCR – zona Piata Victoriei. Inauntru, niciun tip de semnalizare a ghiseelor, nicio functionara plictisita care sa-mi dea vreo informatie, intreb angajata de la biroul din dreapta „Buna ziua, imi puteti spune care este ghiseul unde pot lichida un cont de persoana fizica?” R: „Mdea, vedeti acolo, la ghiseu’ ala unde e doamna aia (cu o voce scazuta, de parca acel prim act de complicitate ar fi condus la o prietenie fericita) mai… mai grasa asa…”
12.52 – imi ocup locul la coada unde doamna grasa era atat punct de reper cat si cel mai avansat client, ma scotocesc de actele necesare si „incep sa astept”
13. si putin – sunt urmatoarea la coada. Astept pana la 13.50, timp in care aud cum functionara (dna P) o felicita pe clienta din fata mea („ce ma bucur ca ai luat bursa”), cum ii spune ca n-a dormit bine din cauza aerului conditionat, samd. Povestea se despica acum, mai ceva ca in Hanul Ancutei, pentru ca asteptand 40 min, am putut patrunde, in paralel, in universul plin de farmec al celor 3 functionare din fata mea. Una din doamne rontaia alune, cealalta ii spunea unui client „fidel” (RTB-ul aici ar fi maldarul de dosare si conturi pe care le-a verificat) cum ca BCR are o noua… o noua… si cu gura plina, cautandu-si ametita cuvintele, rabufnesc lexemele magice „o noua… ppppromotie, campanie d-asta”. Ii arata – bucuroasa nevoie mare de exprimarea ei – un flyer cuminte, cu oferta BCR la depunderi pana prin august. Revenim la actiunea de la ghiseul doamnei P. Intre timp, portarul se plimba cu un aer de superioritate (“e tarla mea, bai”), rasucindu-si din cand in cand lanyard-ul brand-uit OTP Bank.
13. 30 Bursiera tot nu terminase de pus intrebari legate de cursul la silingi, la coroane, la marci si la RON, pe final. 2 pensionari care nu stateau la coada o roaga frumos pe dna P sa le puna si lor o stampila pe acte, ca „dureaza un momentel”. De remarcat (si in autobuze) dexteritatea si tonusul de care dau dovada pensionarii atunci cand triseaza. Astept. Pensionarii isi iau foile stampilate „uMpic”, razandu-si complice, dupa care isi reiau pasul impovarat si amprentat de necazuri. Nu mai pot rabda, ma gandesc sa ma reasigur ca ghiseul e cel portivit. Intreb daca acolo se fac lichidari de cont persoane fizice. Mi se raspunde afirmativ. Patrez eye-contact, sa ma tina minte, asa, „ca sa fie”. Dupa 20 min pleaca si bursiera, ajung eu la ghiseu. Doamna P. e siderata. Ah, am presupus ca sunteti cu „fatadinainte”. Nu, raspund, normal ca nu sunt cu „fatadinainte” (daca aveam un cont de 3 mld la ei nu mai presupunea, verifica de 5 ori). Doamna P se scuza, imi spune ca ea lichideaza conturi doar in EURO (!) si ma informeaza, tot complice, ca are leacul pt mine, ma „baga” la colega ei. Ajung la colega doamnei P, o coada imensa, insa lichidarile durau cam 2 min de persoana. Doamna P da marunt din buze, ma prezinta ca pe o pila, ii spune in 5 secunde ca trebuie sa imi lichideze contul, ca am stat mult, scuze, framantari, manute agitate, samd. Stau in fata, astept, cand, deodata, un tanar de la coada imi sopteste „Sa stii ca nu te las in fata mea”. Ii raspund ca am stat o ora si ceva si ca … O intreb pe prietena doamnei P: “Nu urmam eu la coada?” Functionara da din umeri.
Va propun, asadar, o extensie de USP: BCR – Gandim la fel, da’ tratamentu’ e surpriza
